Maggio 10, 2009...1:04 pm

Dedicato a tutte le mamme

Salta ai commenti

Cari Bloggers,

in occasione della festa della mamma, dedichiamo due splendide poesie del nostro poeta ufficiale a tutte le mamme di Mirabella e del mondo.

cu sti tempi chi currunu unna tutti parranu e nuddu ‘scuta
mè matri, ‘na vota, sintìva ‘sti fissarii chi ci cuntava”:

MATRI MIA BEDDA TU CHI MI SCUTI

Matri, mi talìì sulu caminari
nno paisi p’i strati ‘mmenzu a via
tu nan pinzari  chiù a mia
si  ‘n-testa mi piaci fantasiari.

Ora chi mi truvavu ‘a puìsia
mi portu nni stu cori e Santi e a Diu
c’a genti discurriri mi siddìu
sentu ri parrai sempri cu mia

Ri notti n-trasi e mi spirtusa ‘u cori
pigghia l’arma e si n-torci nne buredda
mi bruscia ‘u  sangu ‘a carni e ‘a vavaredda
nan- si ni va matri si puri mori.

Ha divintatu comu malattia
senza puisia nan  pozzu stari
ri bottu veni nan si fa mannari
pi cuntintari comu figghiu a tia.

Tu mi vidivi sempri cu l’amici
ma tannu eramu tutti nui sinceri
e si sintivanu ri mia fieri
perciò mpiccicavanu comu pici.

Seculi fa scrivìva Ciciruni (1)         (1) Cicerone
chi babi e scillirati su’ l’amici
quannu poi diventanu pulitici
scemi si ‘cchiappanu prichì minchiuni.

Matruzza cu mia nan t’a pigghiari
si zappu ‘i favi chi papà lassavu
è prichì dda terra ‘n-vita pinzavu
puru prichì nna mi va ri sciarrari.

R’a terra mi bivu e mi mangiu ‘u succu
‘n-silenziu mi talìu ‘u beddu criatu
e sugnu ri jiornu maravigghiatu
pi tutta ‘a biddizza restu ri stuccu.

‘ I passareddi mangianu ‘u puseddu
‘i lucertuli si pigghianu ‘u suli
l’erba nan mangianu chiù scecchi e muli
ristànnu e terri terri pi manteddu.

E jocanu l’inzetti e i farfaleddi
cu ventu caminanu i me pinzeri
nno celu chiaru girànu ‘i spriveri
nna rama stannu  du’ babbaluceddi.

E du’ scursuneddi fannu l’amuri
cantanu ‘i petturrussi ch’i fringueddi
‘a cucca fa rizzari carni e peddi
c ‘a carcarazza tuttu è ‘n-calùri.

Nno silenziu trovu a mia e ‘o me passatu
tutta a ragiuni ri sta mè esistenza
r’o beddu Signuri trovu l’essenza
e ‘stu cori mi sentu libiratu.

Penzu tanta genti r’o me paìsi
chi n-trama nna chiazza odiu e murmurìu
e nnan  si godi chi lassavu Diu
lassànnu ‘u tirrenu senza maìsi.

Cianciu dda genti chi nann’ha caputu
chi ‘u rancuri veni r’o duluri
prichì nann’havi cchiù e nan duna amuri
e a havi cu sbribigghiu ‘u so’ cori mutu

Cianciu a iddi chi su’ sempri dispirati
prichì su’ sempri ‘mparrascinu cu tutti
e nan si godunu a vita e a saluti
e ‘o nostru Signuri nan su’ grati.

Ri stu prisenti e ri ‘sta brutta scena
matri, a iddi vidu suli a la stranìa,
e mi portu tanta malincunìa
intra ‘stu cori chi si ni va m-pena.

Perciò tu nan  pinzari chiù a mia
prichì simenta tegnu ri me patri
ri sta Sicilia sti pinzeri latri
e sangu, carnuzza e armuzza ri tia.

Ri sta Sicilia bedda ma buttana
chi si spicchiulìa nno celu e nno mari
chi ha mannatu tanti figghi so’ cari
pi stringissi cu tanta  genti strana.

Tutti l’arabi  i latini e ‘i fenici
s’abbrazzaru, r’e greci e r’e rumani
si fici basulìari pedi e mani
ch’i francisi e i spagnoli sai cchi fici?

‘Na finta guerra chi so’ beddi figghi
m-pocu murìnu, m-pocu si sparpagghianu
e cu tuttu ddu sangu ‘o chianu chianu
chiamau l’austriaci pi fari stigghi.

Chiamavu puru genti r’o cuntinenti
e surdati tereschi e ‘miricani
chi ci ni ficiru guai quantu e cani
lassannu i figghi c’a rabbia nne denti.

Chi pi fami scappanu ‘o munnu munnu
sciugghiuti nne paisi e strati strati
disiannu pani e bramannu ‘u so latti
e p’u disìu si nni vannu ‘o funnu.

Matri mia bedda tu chi mi scuti
nan sugnu iu sulu l’omu a la stranìa
ma l’arma sti figghi hannu chi smanìa
e ‘i cori niri ‘ncutrunuti e muti.

L’occhi hannu sichi comu fenu e pagghia
e chiù na jinchiunu sciumu p’u mari
m-pocu cca, m-pocu dda hannu ‘i so’ cari
nan sannu cu cu stenniri a tuvagghia.

Iu puru r’o munnu giraiu ‘i gnuni
tutta ‘a genti sentiva comu frati
circaiu ri canuscìla e strati strati
ma a truvaiu sarvaggia comu liuni.

Ora nan pozzu perdimi pi via
parru ch’i stiddi e nan mi sentu sulu
haju ‘a testa chiù dura r’o sceccu e ‘u mulu
amu i mè du’ figghiti e a puisia.

Giuseppe Bonura

Mirabella,  marzo  1999.

Poi, doppu tempu  a ‘nvitai nni ‘na me festa.

PARCUSCENICU

Tagghiatici i capiddi a mè matri
lavatimìla
mittitici ‘u tajier
e purtatìmila  nno parcu.

Su’ tri anni chi parra cu l’umìra

chi ‘u livanti si porta via

‘u ventu r’a tramuntana

riporta a casa  casa.

Su’ tri anni chi canta canzuni r’o Signuri
darrè a finestra
vicinu ‘ntelefunu
mutu..

Scorcia ri fava
lumìa senza succu
umìra ri l’umìra
sugnu cca
simenta tò.

Chistu iu sugnu
arbulu chi teni o friscu
‘i vajani r’e favi sicchi..                    .

Vicìnati nni ‘stu parcu
cu ‘ntonacu r’a  tò carni
c’haia basari ssi ossa ri manu
prichi’ poi stasira
mè fari ‘na carizza
e cantarimi ‘na nannaredda.

Mirabella, 21.06.2002

P.S. Con questa seconda poesia  partecipai ad un concorso  a San Cono.
In seguito, il quotidiano   “ La Sicilia” riportava testualmente:  “Nella sezione siciliana si sono  messi in luce  i poeti Giuseppe Bonura di Mirabella Imbaccari, Angelo Geraci di San Cono e Nunzio Spitaleri di San Giovanni  La Punta”.

G. Bonura

Lascia un commento